Miercuri, 5 februarie 1958, a fost o zi excelenta pentru fotbalul englez, Manchester United invingand in Iugoslavia echipa Steaua Rosie Belgrad. In anul anterior, United (sau " Busby Babes", dupa cum erau cunoscuti de cand la conducerea clubului se afla managerul Matt Busby) a fost prima echipa britanica din noua Cupa a Campionilor Europeni, in semifinala fiind invinsa de formatia spaniola Real Madrid. Cu toate acestea, in acel an au castigat Liga Angliei, ceea ce i-a calificat din nou in Cupa Campionilor.
In acel ultim sezon, ei invinsesera echipa ceha Dukla si, pe 5 februarie, urmau sa obtina victoria si la Steaua Rosie Belgrad. Dispunand de o combinatie unica de talente (Blanchflower, Charlton, Viloett, si Duncan Edwards), "Busby Babes era o echipa care parea sa fie destinata gloriei. Nimeni nu a putut prevedea tragedia care urma sa se intample joi, pe 6 februarie 1958.
Programul celor de la Manchester United era foarte strict in acel sezon si echipa trebuia sa se grabeasca spre casa pentru a juca impotriva celor de la Wolves, liderul din acel moment al Ligii. Sefii clubului au decis sa inchiriezez un avion pentru echipa, oficiali si presa. British European Airwais (BEA) a pus la dispozitie un aparat Airspeed Ambassador cu doua motoare, din clasa "Elizabethan" a BEA. El urma sa fie pilotat de capitanul James Thain care, la varsta de 36 de ani, era capitan senior in cadrul BEA. Pentru a servi drept copilot, Thain a solicitat si a obtinut serviciile vechiului sau prieten, Ken Rayment, care era si el tot capitan. Erau necesare unele discutii legate de locul exact in care sa stea pilotii. Reglementarile BEA stabileau ca cel care era capitanul aeronavei statea in scaunul din stanga, dar Rayment (care era tot capitan) era mult mai de folos daca statea in stanga. In cele din urma s-a decis ca Thain sa zboare spre Belgrad pe scaunul din stanga in timp ce Rayment urma sa stea in aceasta pozitie la intoarcere. Ambele zboruri au necesitat o oprire pentru realimentare la Munchen. Cursa spre Belgrad din 3 februarie a fost incetinita din cauza norilor grosi, iar Thain si Rayment au avut un zbor dificil, dar s-au descurcat foarte bine.
Decolarile anulate
Miercuri, cu o zi inainte de accident, fusese senin si soare, dar pentru joi fusese anuntata ninsoare. Agitati datorita succesului din ziua anterioara, jucatorii de la United erau joviali in momentul imbarcarii in avion. In timpul escalei de la Munchen, Thain si Rayment au examinat aripile si au observat ca nu sunt depuneri de zapada si gheata, in ciuda conditiilor de iarna. Desi pista era acoperita cu 2 cm de mazga, inca era considerata sigura pentru decolare.
La 14:20, a fost primita autorizatia de decolare si avionul a accelerat pe pista. Deodata, o schimbare a sunetului motorului si un semnal de avertizare pe bord l-au facut pe Rayment sa opreasca motoarele, iar aparatul a alunecat pana s-a oprit. Problema era una tipica de intensificare a tariei si schimbare a directiei vantului, o situatie obisnuita pentru modelul Ambassador, iar solutia simpla era accelerarea foarte lenta. Inca o data, avionul a rulat pe pista, dar de data asta manometrul din stanga a indicat brusc o valoare foarte mare si Thain a abandonat din nou decolarea. Cei doi piloti s-au sfatuit si au decis ca o si mai lenta accelerare va rezolva problema. Intre timp s-a adaugat si problema grava a zapezii care cadea din ce in ce mai mult pe pista. Aripile inca erau curate, dar la capatul pistei se formase mocirla. Cu toate acestea, la ora 15:00, a pornit din nou pe pista. A existat o acceleratie treptata pana la 217 km/h si aparatul Ambassador era gata sa decoleze. Deodata, avionul a lovit o zona cu mocirla si viteza a scazut dramatic pana la 195 km/h, prea mica pentru a decola si prea mare pentru a opri.
Rayment a recastigat sistemele de control in timp ce Thain a ridicat trenul de aterizare intr-un efort de a se inalta in aer. Timp de cateva secunde, zborul a fost lin si pilotii au crezut ca au decolat cu succes, dar apoi Ambassador-ul s-a lovit de gardul ce delimita aeroportul. A alunecat apoi de-a lungul unui mic drum si a lovit o casa , incendiind-o in timp ce aripa stanga a fost rupta si combustibilul in flacari s-a imprastiat peste tot. Inca in miscare de rotatie, avionul a lovit un copac care a intrat in partea stanga a cabinei, tintuindu-l pe Rayment in scaunul sau. Aeronava Ambassador s-a oprit dupa ce s-a ciocnit de un garaj si un camion parcat, incendiindu-le pe ambele in timp ce coada a fost rupta in tot acest parcurs tragic.
In timp ce echipele de interventie actionau, numarul celor morti a devenit evident. Unsprezece membri ai echipei Manchester United (inclusiv sapte jucatori) au fost ucisi, precum si sapte jurnalisti de top, un insotitor de zbor si un pasager iugoslav. Fosta vedeta de fotbal devenita intre timp jurnalist, Frank Swift, precum si capitanul Rayment si Duncan Edwards au decedat mai tarziu. Matt Busby a fost grav ranit, dar si-a revenit in mod miraculos. In afara de cateva taieturi si vanatai, in mod surprinzator, ceilalti jucatori nu au avut nimic.
In timp ce lumea fotbalului isi plangea mortii, pentru Thain a inceput propriul chin. Echipa de investigatii a accidentului, care a sosit la sase ore dupa producerea dezastrului, a descoerit ca pe aripi se formase gheata. Cu toate acestea, mai tarziu s-a sustinut ca ea a fost formata dupa accident si ca nu fusese suficient de groasa pentru a impiedica decolarea. Declaratiile echipei de realimentare si a salvatorilor au sustinut acelasi lucru. Noroiul care se formase pe pista a fost insa ignorat de investigatorii germani, in ciuda spuselor unui martor cum ca " Era atat de mult noroi aruncat incat credeai ca decoleaza un hidroavion ". BEA a sarit tarziu in ajutorul lui Thain, desi existasera accidente similare, care implicasera aparate Ambassador - in special unul in Canada.
Echipa germana de investigatii a fost destul de impartiala si a depus mari eforturi pentru a se asigura ca cei implicati nu ajung la un proces. Cu toate acestea, investigatorii decisesera deja ca vina accidentului o avea gheata. In ciuda rapoartelor din Anglia care discutau aceasta concluzie, Thain a fost suspendat din misiunile din zbor, iar licenta sa a fost retrasa in august 1958. Desi a fost o persoana constiincioasa si onesta, el si-a facut multi dusmani in disputele avute cu conducerea BEA, referitor la probleme legate de siguranta. Unii l-au privit ca pe o povara pentru companie si, de aceea, in februarie 1961, a fost dat afara de la BEA, motivul fiind faptul ca schimbase locul cu Rayment, o abatere care in mod normal nici nu ar fi atras atentie.
De la momentul accidentului s-au facut numeroase studii, rezultatul lor fiind impunerea unor masuri de siguranta mult mai drastice pe toate aeroporturile din lume. Mai tarziu s-a dovedit ca aeronava Ambassador nu ar fi putut niciodata sa decoleze in conditiile meteorologice din acea zi, iar reputatia lui Thain a fost restabilita. Cu toate acestea, Thain nu a mai zburat niciodata si a murit in 1975 in urma unui atac de cord.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu